Direct la continut

Maternologia


Noua luni

După ce am văzut în Franţa documentarul lui Nils Tavernier despre viaţa intrauterină a bebeluşului, „L’Odyssée de la vie” (Odiseea vieţii), am înţeles, prin tot corpul, că suntem acolo cu Viaţa, Dumnezeu, Energia…acolo este mama noastră adevărată. Iar această legătură ne dăruieşte toată viaţa noastră ulterioară, când am ajuns la noi acasă, în noi înşine.
Acest documentar care arată dezvoltarea fătului este minunat; vedem aici că toate celulele corpului sunt coordonate cu pulsaţia Universului. Am venit de acolo, din nimic, din neant, din Cer, acolo este originea noastră. Două celule se întâlnesc! Şi totul devine măreţ, sublim, un adevărat miracol: un bebeluş!
Avem în noi înşine un Program care rulează datorită unei reguli Divine. Astfel suntem programaţi pentru a fi fericiţi. Programul nostru este SĂ TRĂIM FERICIREA.
Poate că toate femeile însărcinate, prinse într-un fel de vis permanent, îşi imaginează o legătură mai mult sau mai puţin puternică cu bebeluşul lor. Ele se înşală, sunt conectate cu ele însele. Iar bebeluşul este conectat cu tot ceea ce se întâmplă: cu propria sa dezvoltare permanentă în uter, locul întâlnirii Cerului cu Pământul. Mama este prea trupească, prea fizică, prea ataşată bebeluşului. Cred că bebeluşul vine în universul ei pentru a o întâlni pe ea, care înseamnă pentru el un fel de centru mamă-copil, dar nu aşa cum ni-l putem noi imagina sau înţelege. Această legătură este complet adevărată atunci când o privim din punct de vedere medical sau psihologic. Însă la început mama este doar un loc în care viaţa se dezvoltă.
Bebeluşul, în burtică, nu intră în comunicare cu mama sa. Părinţii cred că bebeluşul reacţionează la dezmierdări, la cuvinte, la dragostea lor, însă el reacţionează spunând doar ceea ce este.
Naşterea pentru el este un şoc teribil…Cade cu adevărat în necunoscut…Era în Cer şi iată! Dacă are norocul de a avea o mamă, …trebuie să înveţe că este un Dupont … şi că nu are nicio legătură cu acea familie … că el este altceva. Va începe să cerceteze cine este şi de unde vine toată viaţa. Îşi va căuta identitatea toată viaţa.
Cred că mamele trebuie să înveţe să îşi iubească bebeluşul cu un mare respect. Bebeluşul nu are ce învăţa, el este dragoste curată.
Cred că toate bolile şi handicapurile se întâmplă când lumea îşi arată adevărata faţă, când şocul este prea dur şi insuportabil.
Bebeluşul trebuie să se apere faţă de lipsa de viaţă autentică în care soseşte.

Alexandra