Direct la continut

Maternologia


Grandoarea fiintei umane

Interviu cu d-na Laurence Demaire, presedinta asociatiei Bebe Bienvenu
Am fost la un workshop de maternologie cu doamna Laurence Demaire, in luna mai 2010. Am descoperit atunci o sansa pentru tinerele mame de a-si vedea indeplinite cele mai profunde nevoi legate de nasterea copiilor lor.
Aveam deja doi copii, dar m-am intrebat cu nostalgie cum ar fi fost daca si copilul meu mi-ar fi fost pus pe piept dupa ce am nascut, cum ar fi fost daca ar fi stat cu mine in camera din primul moment sau daca mi-ar fi fost pus la san si i-as fi dat sa suga imediat. Si pentru ca sunt convinsa ca mamicile ar fi mai fericite, ar fi mai putin stresate si s-ar simti intelese doar daca ar fi lasate din primul moment sa creeze firesc si natural legatura profunda cu copilul lor – sub supravegherea medicilor pregatiti si in acest scop –, ma bucur ca am avut ocazia sa ii iau un interviu doamnei Laurence Demaire pentru a scoate la lumina beneficiile a ceea ce este maternologia.
In primul rand, cateva cuvinte despre dumneavoastra inainte de a veni in Romania.
Vaduva din 1977, adica de la varsta de 49 de ani, nu am lucrat decat dupa moartea sotului meu. A fost un moment bulversant, in care mi-am spus: “Si daca traiesti pana la 100 de ani, ce o sa faci?”. M-am format apoi in consiliere conjugala si familiala, in psihosociologie si ca animatoare socio-culturala. Nu am lucrat decat 10 ani, in calitate de consiliera conjugala si familiala, atunci cand copiii mei s-au casatorit. Am 10 nepoti si 15 stranepoti care imi fac inima sa tresara de bucurie.
Lucrul in preajma femeilor care avortau reprezinta unul din motivele pentru care am venit in Romania. Sunt in favoarea libertatii femeii si in acelasi timp impotriva avortului, pentru ca avortul inseamna o suferinta, sau mai bine spus suferinte. Intr-o zi, am demisionat, sperand ca prin scris sa gasesc un raspuns (cartea “De unde vii, Victoria?”) la intrebarea care s-a nascut dupa ce am ascultat 15000 de femei: “De ce avorteaza femeile intr-un mod atat de constant?” (31 de avorturi la 100 de nasterii vii, de mai bine de 60 de ani in Franta), care se va transforma in: “De ce le este asa de greu femeilor sa devina mame?”.
Cum ati ajuns in Romania si ce v-a determinat sa ramaneti?
La inceput, in 1999, am vazut o fotografie teribila, trimisa de un ONG francez, a unui fel de lagar al mortii pentru copiii cu un grad mare de handicap… m-am simtit de indata in armonie cu aceasta fotografie!!!
Mi-au trebuit 3 ani ca sa ma hotarasc sa plec.
Din 1999 pana in 2003, am facut calatorii de cate 2 saptamani, de 3 sau 4 ori pe an, pentru a oferi formare in psiho-sociologie personalului din Centrele de Plasament. Rezultatele individuale au devenit, pentru unii, un fel de terapie, insa asta nu a schimbat cu nimic felul in care personalul se ocupa de acei copii. Trebuie sa precizez ca asistentele aveau foarte multi copii in grija, cu putine mijloace. Poate se gandeau ca acei copii erau “copiii Diavolului”, asa cum mi-a spus odata cineva. Evident, nu am obtinut nici un rezultat in acea institutie care, de fapt, nu cerea nimic.
Toate acestea se intamplau in Timisoara, unde am locuit o buna parte din timp la niste prieteni foarte buni si primitori.
Apoi am plecat din Timisoara si am venit la Bucuresti, dupa un sejur de 3 saptamani consecutive, in preajma copiilor, 4 ore pe zi. Doream sa ma asigur, de altfel m-a si pasionat enorm acest lucru, ca bebelusii au nevoie de grija mamei, de afectiunea, atentia si prezenta ei constante (de maternologie! de fapt). In aceste 3 saptamani, i-am vazut cu ochii mei pe acei micuti cu o privire goala, care se retrageau, care dormeau prea mult, care isi intorceau capul pentru a nu-si privi ingrijitoarea in ochi, copii care nu plangeau etc… viitori copii cu handicap!
Trebuia sa vin la Bucuresti si sa bat cu pumnul in masa unui ministru si sa-i spun: “Nu este posibil acest lucru, sunteti o tara europeana, la fel de cultivata ca si celelalte, si produceti copii cu handicap pe banda rulanta!”. Am ajuns, am inchiriat un mic apartament, insa nu am ajuns la nici un ministru! Nu m-a convins nimic sa raman, insa in acelasi timp – nu stiu cum sa-mi explic acest lucru mie insami – imi era imposibil sa nu revin! Astazi pot spun ca romanii sunt, in mod evident, la fel ca francezii in multe aspecte, si cu toate acestea, numarul mare de avorturi, de abandon la nastere, iar acum abandonul “acasa” pentru a lucra in strainatate, devin o problematica specifica Romaniei, in ceea ce priveste relatia mama-copil. Dar ce fel de problematica? Incerc sa gasesc un raspuns.
Ce este maternologia?
In cateva cuvinte! Incomplet insa.
Este o stiinta medicala franceza, elaborata in cadrul unui serviciu numit la inceput psihiatric, redenumit apoi maternologic, de-a lungul a 21 de ani, din 1987, pe baza studiilor clinice, terapeutice si stiintifice, in preajma femeilor in mare dificultate relationala cu bebelusii lor. 90% dintre ele ies din clinica cu zambetul pe buze, iar dupa 2, 3 sau 4 luni, cu un bebelus in plina forma. Cu conditia sa fi fost ingrijite inainte ca bebelusul sa implineasca 7 luni. Creierul bebelusului isi pierde din plasticitate catre luna a noua de viata, iar raul se inchisteaza, ducand la handicap. Un adevarat sabotaj al copilului.
Domnul Jean-Marie Delassus, responsabilul sectorului pedopsihiatric de la Versailles, seful Serviciului de Maternologie de la Saint-Cyr-l’Ecole, este fondatorul acestei stiinte. La inceput a considerat ca radacina majoritatii copiilor cu handicap, cu exceptia ereditatii sau accidentelor, se afla in relatia mama-copil. A verificat in detaliu aceasta informatie.
As spune, mai intai de toate, ca aceasta stiinta reflecta grandoarea fiintei umane.
In loc sa efectueze studii pe nou-nascuti, domnul Delassus a incercat sa descifreze trairile fetusului, pentru a-si da seama in ce stare se afla la nastere si care sunt nevoile esentiale care decurg.
Atunci cand se naste bebelusul, simturile acestuia functioneaza deja de cel putin patru luni. In functie de specificul fiecaruia, toate simturile trimit acelasi mesaj: constanta, omogenitate, perfectiune: o viata fara lipsuri… paradisul. Aceste informatii sunt stocate in aparatul ocular, care se dezvolta, desi nu are nimic de vazut, in pantece. Fiecare simt trimite propriul mesaj, in felul lui: constanta, omogenitate, perfectiune… Ceea ce va da primei priviri o profunzime, viziunea unei vieti interioare inainte de nastere. Privire care va atinge parintii in adancul inimii.
Nou-nascutul ajunge pe pamant cu amintirea unei vieti in care a fost extrem de alintat. Iar mama va gasi cu greu iertare pentru ca nu i-a redat aceasta perfectiune.
Numai mama este cea care poate, prin miros, prin bataile inimii, prin voce… sa-i redea bebelusului toate lucrurile pe care acesta le cunoaste, reamintindu-i de trairile in pantece. Aceasta insa, cu conditia ca bebelusul sa fie pus pe pieptul mamei imediat dupa nastere, cel putin timp de doua ore, pentru ca diferenta totala pe care o intalneste in lumea noastra sa fie acceptabila. De asemenea, pentru a-si accepta propriul corp, in care nu se mai recunoaste din cauza greutatii. Dupa ce a stat strans in uterul care l-a purtat timp de noua luni, bebelusul simte, mai intai de toate, cum explodeaza toate in el.
Atunci cand bebelusul este luat de la mama pentru a i se acorda primele ingrijiri, se sparge continuitatea relatiei cu lumea noua, greu putand fi apoi recuperata. Cel mult va fi o copie palida a vietii anterioare. Viitoarea relatie, asa cum a prevazut-o natura, este roasa la radacina. Copilul se simte in nesiguranta, inconjurat de atatea zgomote etc.
Evident, si mama a facut obiectul studiilor pe parcursul acestor 21 de ani de studii. In cele noua luni de sarcina, mama a “visat” la bebelusul ei. Incetul cu incetul, a coborat, fara sa o stie, in propria nastere; ceea ce ii permite sa simta nevoile bebelusului ei. Evident, daca propria nastere sau primii ani de viata s-au petrecut cu greu, se va gasi in dificultate in fata bebelusului. Si multe altele…
Cum anume se practica maternologia in Franta?
In cele mai multe maternitati, bebelusul si mama sunt primiti in conditiile descrise mai sus. In unele maternitati, nu se spala copilul decat dupa doua zile. Si aceasta pentru ca natura a produs acest vernix, aceasta “crema” care inconjoara complet bebelusul. De ce sa fie spalat? Ii este frig si pierde din greutate.
In cazul dificultatilor materne, exista primul serviciu de maternologie din Franta, cel al D-lui Delassus si al echipei sale; insa unele maternitati nu vor sa renunte la vechile obiceiuri…! Progresul este lent.
Asociatia Franceza de Maternologie a cerut Adunarii Nationale (in sedinta din februarie 2005) sa aprobe crearea unui astfel de serviciu in fiecare departament al Frantei, pentru ca 10 % dintre femei se gasesc in dificultate cu bebelusii lor!
In aceste servicii se acorda ingrijire, la solicitarea mamelor sau a serviciilor sociale de tip Protectia Materna si Infantila, prin telefon si/sau prin observatie la domiciliu.
Cui se adreseaza workshopurile de maternologie, specialistilor sau mamelor in devenire?
Nu exista atelier de maternologie. E vorba de atelierele de psihologie pe care le-am animat anul trecut, la solicitarea Asociatiei pentru Promovarea Psihoterapiei.
Nu exista decat formarile anuale de la Versailles, de catre Asociatia Franceza de Maternologie, care constau in stagii repartizate in patru saptamani. Cursurile se adreseaza numai specialistilor in perinatalitate, fara a le conferi dreptul de a fi la randul lor formatori.
Evident, si tinerele mame pot cere informatii despre maternologie, de exemplu, pot citi site-ul nostru: www.maternologia.ro –, insa fiinta umana este influentabila, este capabila sa povesteasca lucruri care pot genera; noi dorim sa protejam inconstientul femeilor insarcinate. Asa cum am spus mai sus, in timpul sarcinii, ele viseaza zi si noapte la bebelusul lor, intrand, incetul cu incetul, in contact cu inconstientul lui, si aceasta pentru totdeauna. Din inconstient in inconstient! Este intalnirea dintre cei doi care nu trebuie sa fie in nici un fel perturbata.
In mintea unei viitoare mame exista patru bebelusi:
- copilul imaginat, preconstient, imaginat esential de catre mama si de catre cuplu;
- copilul la care viseaza in inconstient, care duce cu gandul la reveriile infantile de a avea un copil;
- copilul mitic, purtator al amprentei culturale din trecutul mamei si al sistemului ei de imagini;
- copilul narcisist, cel pe care Freud l-a numit: “His Majesty the Baby”.
Cand se va vedea pusa fata in fata cu adevaratul ei copil, abia nascut, gol, rosu, umflat, surprins, este de preferat sa nu i se furnizeze imagini suplimentare, pentru ca o nastere, indeosebi prima, provoaca o reorganizare psihica profunda a mamei.
Imaginatia femeilor insarcinate trebuie protejata… ca si libertatea lor, de asemenea.
Ce face Asociatia Bebe Bienvenue in Romania?
Dupa multi ani de demersuri fara rezultat in maternitati – mai intai am organizat un colocviu in octombrie 2006, condus de UNICEF, la care au participat cu mare interes 120 de profesionisti, urmat de trimiterea catre fiecare participant a trei email-uri pentru a propune o continuare a demersului in maternitati –, nici un raspuns!
Ne-am directionat apoi atentia catre parinti si am creat site-ul in martie 2007. Apoi, in februarie 2008, am creat asociatia.
In prezent formam 5 medici in cadrul Asociatiei Franceze de Maternologie de la Versailles. Plus viitoarea noastra presedinta. Speram ca, la sfarsitul celor patru saptamani de curs, conceptele maternologiei vor schimba modul de abordare si de lucru al acestor medici.
Si, evident, cautam asiduu sponsori.
Persoanele care vor sa doneze 2% din impozit vor fi binevenite.
Stiu ca aveti doua carti traduse in limba romana: “De unde vii, Victoria?” si “Victoria, sora mea de suflet si de necaz”. Despre ce este vorba in fiecare din ele?
Ambele carti au ca subiect marturii despre avorturi. Prima carte este despre avorturile din Franta. A doua carte, despre cele din Romania: marturii terifiante ale femeilor care au avortat pe timpul lui Ceausescu, traind spaima interzicerii avortului.
Va pot spune opinia mea despre motivele pentru care avorteaza femeile in Franta. Statisticile efectuate timp de mai bine de 60 de ani arata ca numarul avorturilor s-a pastrat constant in tot acest timp. Adica avem inca un procent de 31-32 de avorturi la 100 de nasteri vii.
Este vorba despre un conflict intre inconstient (fetita din noi care doreste un copil pentru a putea deveni mama pe care ea a avut-o) si constientul care spune: “Nu este posibil!”. Ideea mi-a venit vazand constanta acestor cifre. Daca aceasta intrebare ar fi fost pusa domnului Delassus, raspunsul ar fi: “Si de ce nu?”.
Avortul lasa intotdeauna urme, insa femeile sunt marcate in mod diferit, in functie de ideea pe care si-o fac cu privire la ceea ce poarta in ele. Si mai ales in functie de sensul pe care l-au dat acestui gest.
Ma inversunez impotriva frazelor de genul: “avortul folosit ca metoda de contraceptie”.
Toate femeile pe care le-am ascultat in Franta, si anume 15000, aveau propriul mod de contraceptie, insa a existat o “singura data cand a dat gres!” – pilula poate fi foarte usor uitata, steriletul nu protejeaza suficient, mai ales daca dorinta de a avea copii ramane agatata in inconstient, plus toate celelalte metode numeroase: calcule, intrerupere, creme cu spermicid, prezervative, care pot duce la esuarea “metodelor”, dereglarea menstruatiei etc.
Si apoi mai e vorba si de frecventa relatiilor sexuale. Cate femei singure nu au o viata sexuala redusa, chiar si cele casatorite, dupa un anumit timp. Iar apoi, viata sexuala in Romania nu este prea activa! Si atunci de ce sa cheltuim bani, sa ne complicam viata?
In Romania este aproape imposibil sa cunoastem numarul avorturilor, pentru ca nu fac obiectul unei declaratii obligatorii, asa cum se intampla in Franta. Si atunci, pe ce ne bazam atunci cand spunem o enormitate atat de cruda despre femei: alegerea avortului ca mijloc de contraceptie!
Cum vedeti viitorul maternologiei?
Va rezista, pentru ca tine de umanitate!
Intr-un timp lung sau scurt, va castiga intregul Pamant, iar umanitatea isi va gasi pacea.
Maternologia este ecologizarea fundamentala!
Se va transmite din aproape in aproape, ca dovada necesara a naturii divine a omului in legatura cu Universul.
Interviu realizat de Psih. Mihaela Zaharia,
Parenting Trainer&Coach, Mind Master

www.parenting.ro; www.mindmaster.ro
Interviu preluat din http://www.businesswoman.ro