Direct la continut

Maternologia


Nastere normala- extragere fortata

Fiul meu s-a nascut pe 6 decembrie la Bucuresti. Nu programasem data internarii, am nascut pe cale naturala, era a doua mea nastere iar la prima nu avusesem nicun fel de probleme. Contractiile au inceput, fara sa fie foarte dureroase sau dese, la ora 3 noaptea iar la clinica am sosit la ora 8. Dupa toate formalitatile administrative, la ora 9 eram instalata in salon, o rezerva cu un pat, si am fost imediat consultata de medicul ginecolog care a evaluat dilatarea colului si a decis: copilul se va naste pana la ora 12! Evenimentelor li se imprima deja un ritm. La ora 10, colul nu se dilatase mai mult, la fel si la ora 10 si jumatate, apoi la 11, 11 si un sfert. Medicul mi-a facut atunci un tuseu vaginal „care nu se mai termina”. Mi-am dat imediat seama, am avut sentimentul ciudat, ca voia sa-l „traga”, sa grabeasca sosirea bebelusului nostru. Dupa aceasta manevra foarte ofensiva de provocare si dupa ce fusesem apasata, foarte puternic, pe abdomen de cateva ori, fiul nostru s-a nascut la ora 12.06. „Pariul” nu fusese chiar castigat, dar rezultatul se vedea. Ghemotocul meu de om nu a strigat, a urlat si a tot urlat. Nu se oprea din tipete, nimic nu-l putea linisti.

Acum e un bebelus de cinci luni: inca tipa, ii e frica de cel mai mic zgomot, nu poate dormi linistit. Ma intreb astazi de ce oare medicul, sub pretext ca trebuie sa aiba dreptate - „se va naste pana la ora 12” -, l-a grabit, cu gesturi violente, sa se nasca. Puiul meu nu cerea decat un lucru, sa ii fie respectat ritmul in care vine pe lume. De cat timp o sa mai fie oare nevoie ca sa-l putem linisti? Ce sentiment de insecuritate il va apasa peste 5 ani, 10, 20 de ani… ca urmare a acestui demers grosolan care i-a marca nasterea?

Bastienne